Ma gandeam asa

Studiind intens statisticile de trafic la mine pe blog, as putea foarte bine s-o injur pe profa de chimie ca oricum nu se prinde nimeni. Dar nu fac asta, ca poate ma viziteaza cine nu trebe...Mdea...siiigur...
Asa. Revenind la caterinca mea, care in ultimul timp a fost prezenta mai mult prin critici si in nici un caz in stare pura (care o fi fost oare formula de calculare a puritatii unei..?...lasa), am inceput sa ma alarmez cand am vazut fenomenul de azi dimineata.
Deci, astazi pe la ora 8:54 fix, treceam pe langa memorabila si deloc daramabila Casa de Cultura. Cand deodata o vad. Vine ea stralucitoare si spilcuita cu toate culorile posibile, agale la brat cu stapana. Dupa ea mai vine inca una, si inca una, si tot asa pana ajung la scoala.
Contrar aparentelor nu era o pitzi (desi nu e exclus), ci o geanta tip XXL sa incapa si mama prezervativelor in ea. Am observat ca fenomenul se extinde nu numai la pitipoance, dar si ca aceste superbe genti sunt folosite in principal la scoala... Ei bine, in momentul in care am constientizat acest fapt am inceput ca tot omu' sa ma ingrijorez. Oi mai fi la moda, n-oi mai fi nu-mi pasa. Dar ceea ce imi trasnea prin minte era ca ghiozdanele deja sunt pentru fraieri. Iar la faza cu fraieru' vine o intamplare care-mi demonstreaza spusele.
Intr-o zi, alta, mergeam la scoala pe jos (deci sa se consemneze undeva, dimineata mi-e atat de somn incat mi-e muult prea lene sa ma misc de bunavoie si nesilita de nimeni din casa), cu castile in urechi ascultandu-mi "sinfonia de zgomote", cand zaresc o fufa care ma privea insistent. Mergeam in aceeasi directie (greu de crezut ca liceul nostru a ajuns sa accepte si fufe de genu'). Incep s-o studiez mai atent: ochelari de soare, in conditiile in care abia daduse soarele afara, suvite arse cu placa (nu importa culoarea, prostia e prezenta oriunde), un strat gros de smecleu pe fata, telefon mobil, cu care se si conversa in momentu' respectiv, si bineinteles geanta la purtator. In momentul in care am depasit-o (ma grabeam, ce naiba), am auzit-o vorbind cu cealalta fufa de la telefon (presupun ca era fufa), despre ghiozdanul meu. Normal ca, cu tot cu casti, am reusit sa disting cuvinte gen "maama, ma uit la asta din fata mea, cat de proasta e cu ghiozdanul ala, numa' prostii au ghiozdan".
Deci daca nu era ora 8:59 ma intorceam si-i ziceam vreo 2 despre incultura ei intr-un mod in care pentru ea insemna o lauda. Plus ca apelam la metoda unei colege si, anuntand-o dinainte sa-si puna finantatoru' sa-i caute proteza dentara, o comiteam.
Si acum, ca mi-am adus aminte de acest mic detaliu care m-a facut sa ma doara in fund circa 18,3 secunde m-a trasnit si o intrebare. De cand inteligenta se masoara in genti? Anuntati-ma si pe mine cand devine unitate de masura.

Ce-mi place mie la tara asta

Deja deviez de la Slobozica si generalizez.
Deci si prin urmare, avem o tara superba, cu exces de birocratie si idiocratie. Atat de mare exces pentru impartirea ciolanului incat nu suntem in stare sa infiintam un registru de donatori stem. Ce-o fi asa greu nu stiu. Trebuie vecina de la n-spe cu copilu' bolnav de leucemie sa isi vanda mobila, masina, casa, pe ea, ca sa ii asigure plodului o sansa la viata, strangand bani pentru o operatie care te usuca la euroi, in afara granitei, in tari unde (minune) se respecta conceptul de om - finta vie si nu om - animal, bun de tester pentru practicile tampite de la noi.
La noi, normal, daca nu dai spaga mori cu zile. Si s-a demonstrat. Dar ceea ce-mi place este ca, desi acesti copii au nevoie de ajutor si de mai multe caldari de noroc, media se axeaza pe operatia lu' ala de la Iris, ca deh, e persoana importanta, mon cher! Asa. Acuma care cum o sa sariti cu gura. Ca ala a facut rock-ul in Romania, ca a dres, ca a facut nu mai stiu ce chestie....Asa si? Cu ce e mai diferit din punct de vedere fiziologic decat copilu'? Ca doar din celule e facut si ala...
Ma enervez cand vad ca se fac campanii televizate in care jurnalista ii plange de mila unuia (nu mai zicem de ma-sa, ca, saraca inca mai spera la o "minune") ca ce a patit si prostii de genu, pentru a-si bucura seful si cotele de audienta. Astfel ajunge sa impresioneze babele proaste si credule, care doneaza si ele din putinul pe care il au, iar banii daca o sa ajunga la copilul cu probleme cred ca o sa fie pentru ca i-a blestemat cineva. Cam asa ruleaza lucrurile in Romania.
"Dar nu-i nici o problema. Ce ma intereseaza pe mine de X sau Y? Sa traiesc bine si sa-i dau dracu' pe altii ca nici ei n-au facut nimic pentru mine!" Ei bine, fratilor, mentalitatea va apartine. Si schimbarea! Dupa ce o sa trecem de statutul de liber - schimbisti o sa mai vorbim.

Earth Hour

Nu stiu voi dar eu nu prea am tinut cont de asta cand am stins lumina la mine in camera, ieri. Acest obicei cu stinsul luminii nu mi-e strain deoarece, seara, in marea parte a timpului stau cu lumina inchisa in camera, luminata doar de monitor. Si stau asa pana imi vine inspiratia sa scriu ceva. Asta am facut ieri.
A doua zi (adica azi), am vazut peste tot pe net ce "ecologisti" au fost astia care s-au laudat ca au stins un bec. Asa si? Care au fost rezultatele? Cu ce ajuta pamantul faptul ca aceasta actiune idioata a fost doar un simbol? Cu ce? Raspuns: cu nimic. Ne creste increderea in noi, ca putem fi mai buni si mai ecologisti si alte bla-bla-uri de genu'. Putem fi...Si cand o sa si fim? Nu mai zic raspunsul ca deja il intuiti. Recunosc. Eu nu-s prea ecologista. Folosesc computerul in fiecare zi timp de vreo 8-9 ore, ma spal cu fix 149,3487254 l de apa pe zi, inspir noxe si praf si expir CO2, vad cum combinatul ne umple de ploi acide si de miros de amoniac, vad cum dacia 1310 inca mai merge pe strazi, cum masinile de lux "cumparate" din Burkina Fasso, fabricate in 1900 toamna inca isi mai cer dreptul de a circula in tara fara taxa de poluare. Zicea o tanti ieri ca unde-s multi puterea creste (ma rog n-a zis asa, a zis ceva de echipa, dar a implicat si asta). Care multi? Multi ecologisti...Ecologisti ai?? Cand veti fi voi ecologisti eu o sa tund iarba din fata palatului Buckingham.

Ce inseamna un concurs de site-uri in judet

Azi am fost la un concurs de site-uri la Fetesti, Liceul Teoretic Carol I, pe post de participant. Organizarea a fost ca de obicei in stil romanesc. Adica eu abia acolo am aflat ca pentru cei de liceu mai mici de a XI-a fost concurs de TIC, si noi cu site-urile am asteptat pana la ora 2 dup' masa ca sa ne prezentam creatiunile, in conditiile in care am ajuns in Fetesti la 8 juma'. Va dati seama ca am pierdut mult timp frecand menta, mai precis toata ziua.
Fetesti...Frumos oras. Atat de frumos incat il strabati dintr-un capat in altul in mai putin de juma' de ora. Peste tot, ca si in Slobcity, cei mai evidenti sunt coca band-urile cu masini la mana a doua si muzica data la maxim din Dacie (saraca). Pitzi sa stiti ca nu prea am vazut. Poate se ascund de intuneric si ies seara la vreun local...pardon....acolo nu exista asa ceva precum localuri de noapte sau baruri. Nici macar pizzerie n-am vazut. Ceea ce e de bine, pentru ca nu credeam ca mai e alt oras mai rau decat Slobozia.
Revenim la concurs. Lucrurile au stat in felul urmator: daca aveam si eu o pipita care arata bine si era dotata cu papagal si cu discursul de acasa repetat si pararepetat, aveam ceva sanse sa castig. De ce? Fiindca acolo eu am fost singura dementa care a lucrat singura, pe care a dus-o capu sa scrie despre simbolism, si care a primit complimente de genul "Vezi ca o sa te contacteze pompele funebre sa le faci site-ul!".
Bineinteles ca au avut efecte la greu, ceea ce nu prea se potrivea la mine in tema, si bineinteles ca a fost in juriu o pipita care ne tot aburea cu importanta lucrului in echipa (sa-mi fi zis in fata asta....) si cu atestatul ECDL (care per total este o abureala si foarte bine poti sta si fara el). Acum ca-mi aduc aminte premiul cel mai important a fost bineinteles la locul 1, o incercare gratis sa dai ECDL-ul la Webstarter, sau chiar certificat ECDL, n-am avut chef sa ma lamuresc care dintre ele. Restul au luat o mare teapa constand intr-un caiet cu file frumos colorate (unu' singur!!!!!) la tot echipajul. Deci nu-mi pare rau ca n-am luat nimic.
In concluzie, sa ma trasneasca daca mai fac acte de caritate de genu'!!

Drumul zmeurei romanesti

Spania, Italia, Germania, Danemarca, Finlanda, oriunde numa' Romania nu...Avem zmeura buna, pe care o exportam pentru un pret de nimic, si o importam de la altii modificata genetic pe niste preturi de-ti vine sa plangi. Deja incep sa contest inteligenta conationalilor de la putere. Iar nu m-am exprimat bine...Inca o dovada de necontestat asupra inteligentei cretinilor de la putere. Hmmm...parca asa suna mai bine.
Cu totii stim ca cei de sus, de foarte sus, tin tot felul de discursuri gen "o sa facem...." si atat, insa nu pot concepe solutii al naibii de simple la probleme care nici n-ar fi trebuit sa existe. Dar astia suntem. Promovam ogica, promovam ciumac, tolea, naomi, dan diaconescu, zerotv, fernando de Caransebes, roxana oancea, nichita, promovam pitipongeala si silicoanele bagate in sani pana la refuz (nu e exclus si-n alte parti), precum si masinile de lux de mana a doua fabricate cand m-am nascut eu, furate de prin mai stiu ce tara. Ca sa n-o mai lungesc, promovam prostia. Asa ca sa nu ne mire de ce acei conationali care ajung la putere sunt asa de batuti in cap si de avari. Pentru ca ei reflecta exact IQ-ul societatii, pentru ca noi ii alegem si pentru ca la un moment dat i-am pupat undeva pentru un kil de orez sau un litru de faina...Ca tot scriam de zor comentariul la "Luceafarul" si ma abuream asa de rau cu temele filosofice, pot sa spun acum ca noi suntem prea materiali ca sa fim genii. Desi, saracu Dl E. se referea la lume in general, noi se pare ca suntem mai predispusi.
In fine...Concluzia este ca n-o sa mancam zmeura romaneasca decat daca ne batem cu ursu' pentru ea.

Ce chestie...

In timp ce-mi admiram roadele muncii (ce vreti, mi-au murit laudatorii!) mi-am dat seama ca youtube nu si-au mai updatat video-urile la mine pe pagina de mult. Aceleasi lucruri despre retarzi care se cred amuzanti. Dar nu asta-i problema. Cand am facut acest blog, l-am setat sa-mi apara animale funny. Ma gandeasc ca, daca imi tot apar niste tipi/tipe in acele filmulete si nici un animal concret, asa de rau o fi ajuns rasa umana incat unele specimene chiar ajung sa fie animale? Sa ne rugam sa fie doar o eroare de etichete. V-as fi recomandat acum o melodie despre involutia oamenilor, dar e d-aia de-a mea de dat din cap in exces asa ca va scutesc si de o vizita la chiropractician si de spargerea timpanelor atat de sensibile la "zgomote", cum le numesc unii...Pacat, versurile ilustrau asa de bine situatia....

Update:Cum le-am facut publicitate negativa cum si-au revenit. Prin urmare a fost doar o eroare de etichete...

Dor de citit?

Tocmai ce am terminat comentariul la "Luceafarul" si ma gandeam la gramada de filosofii stranse laolalta in acest sublim poem. Nimeni nu zice ca nu a fost o capodopera, numai ca mana mea dreapta, daca ar avea gura, cred ca ar tipa din toti rarunchii ca astia cu romana lor trebuie sa se controleze la mansarda. Dupa 7 pagini mari si late pline numai de mitul cunoasterii prin eros, intoarcerea in origini (nu va ganditi la prostii), haosul, conditia omului de geniu si altele, mi-am adus aminte de "Hamlet". Si cu nenea asta mi-a venit pofta nebuna de a citi "Macbeth". Nu stiu cum e, dar am auzit ca e mai sangeros decat "Hamlet" si nu e bine daca esti slab de ingeri. Poate provoca o greata de nedescris, mai rau decat ai manca laxative la mesele principale.
Nu stiu voi, dar stomacul meu se simte in stare sa incerce acest bungee-jumping literar, si chiar as vrea sa aflu de ce nu e bine sa zici "Macbeth" in teatru. O fi vreo legenda d-aia idioata de speriat pustii bagaciosi la repetitii, dornici sa vada si ei o reprezentatie pe gratis. Oricum ramane de vazut cum o sa fie si asta, adaugand ca "Hamlet" a fost destul de interesanta.

Le-au murit laudatorii

Azi am asistat impreuna cu ai mei colegi la o prezentare despre niste parteneriate ( programul Comenius daca ati auzit de el...eu n-am auzit) cu niste scoli din Europa, ceva legat de schimbul de experiente. I-am ascultat pe unii cum se laudau cu realizarile din cadrul acestui program si pe unele plangand teatral de dorul unor pici talentosi din cine stie ce oras echivalent cu Slobozica noastra (ca numai d-astia se inscriu in astfel de programe, sa mai aiba si ei popularitate). O distinsa isi lauda elevii, care au facut la ei in scoala o nu stiu ce chestie si ziceau ca se simt ca-n familie (adica fraze standard) , prevazandu-le un viitor luminos in jurnalism (sa mai spun ca scoala era defapt un grup scolar de industrie alimentara?). A mai fost si un nene de la un liceu care se vrea de prestigiu si si-a laudat si ala plozii... In orice caz am murit de plictiseala, iar in cele din urma de nervi ca nu le mai suportam laudele. De ce oare trebuie sa vina la noi in liceu sa se laude? La ei nu pot? Ar avea mai multa audienta.
Insa faza cea mai fenomenala a venit din partea unei profesoare de limba romana. Nu am putut sa nu observ "jocul de cuvinte" in timp ce-si prezenta proiectul. Nu as putea in veci sa va reproduc gafele pe care le facea pentru ca nu ar fi corect pentru cititorii mei sa-i supun la "astfel de chin" , acelasi "chin" pe care l-am indurat mai pe infundate impreuna cu cativa dintre colegii mei.
Si, adaugat la acest concurs de orgolii, il felicit pe colegu' care a deschis gura si a procedat in cel mai romanesc mod posibil si foarte logic, mai ales dupa aburelile la care ne-au supus distinsii de mai sus.
Concluzia este....ca nu e nici o concluzie. Ba da...E una...Invatamantul este la fel ca economia (vorbim de Romania), "duduie" , vorba lu' Tariceanu.

Oaaa...ma gaseste Google-ul!

Deci e clar. Dupa mai bine de 12 posturi ajungi si in atentia crawlerelor de la Google. Aleluia! Dupa ce m-am framantat vreo 6 ore sa ma prind de ce nu ma gasesc la o cautare simpla in sfarsit m-am gasit. Si intre timp am gasit si explicatia. Nu eram in baza lor de date, desi am trimis toate datele necesare. Hai sa zicem ca acum ii iert. La ce servere au ma mir cum naiba de nu m-a dus mintea sa ma gandesc ca le ia ceva timp sa si le updateze. Ce-ti e si cu mintea asta...V-am spus ca ma lasa memoria.
In concluzie, Fascinanta Slobozie e pe rol, acum si pe Google.

Haoleu...ma lasa memoria!!!

Cum naiba am uitat? Cum naiba am putut sa uit? E 10 juma'...ce fac?....ce pot sa fac la ora asta?....
Nu-i asa ca va suna cunoscut? La cati dintre voi nu vi s-a intamplat sa uitati de o lucrare sau de vreun proiect care trebuia neaparat facut pentru ziua urmatoare? Ei bine, mie mi se intampla acum. Am uitat de lucrarea la franceza (nu ca ar fi ceva important). Cred ca daca nu era ala disperat care a trimis un mass legat de asta nu-mi pasa decat maina, cand aveam sa aflu cu stupoare (exact inaintea orei cum am eu noroace d-astea) ca dam lucrare. Nu-mi vine sa cred ca mi-au obosit neuronii...nu se mai fac sinapsele... Apropo....sa-mi aduc aminte sa-mi scriu tema la chimie!

Asa cum v-am promis...

...astazi o sa vorbim despre Ziua Francofoniei, care saraca a fost vineri. Aceasta s-a serbat si in mirificul nostru oras si a avut parte si de ceva audienta. In special de elevii care in orele acelea faceau audienta la ore de mate sau altele (doar audienta).
Deci, ca sa nu deriv de la subiect, au fost in total 3 piese de teatru in franceza dintre care ultima a fost de mai mare interes (era si normal, prietenii stiu de ce). Bineinteles ca am facut pe fotografu' fiindca singura fraza pe care o ziceam in continuu ca sa fiu asa in tema a fost "qu'est-ce qu'il a dit?" (in traducere:ce #&%@ a zis?). Si cum n-am inteles nimic din nicio piesa am facut poze in draci, care, din acele poze, cred ca doar 50% le-am facut ca lumea. Asta e...daca duc lipsa de scula de blogger...
Si acum, din truda muncii mele va ofer cateva poze.

Sunt praf

Dupa un voiaj cu peripetii la Bucuresti, in urma caruia am constatat ca mai bine ramaneam acasa, oasele mele protesteaza din toate maduvele, impreuna cu ochii, care deja s-au pus pe greva. In traducere, ma doare spatele si ochii ma lasa.
Ieri aveam ceva "foarte interesant" sa va spun despre Ziua Francofoniei, dar am renuntat din cauza somnului acut in glanda. Maine insa o sa va dau detalii.
Aveam azi o idee de titlu pe drum, dar se pare ca am pierdut-o pe undeva...Si mai mult ca sigur ca pierduta ramane.
Alte idei n-am la ora asta. Mi-e creieru' atat de stresat incat nici macar o bere nu ma tenteaza. Asa ca satisfactie ca in final am ajuns acasa. Si cum si maine e o zi poate am mai multa expiratie dupa ce dorm.

Cultura e sublima...

...si continuarea o stiti... Deap... Am ajuns sa ma fac de ras pe propriul meu blog... Nu radeti! Ca nu-i de ras... E de plans...
In ciuda faptului ca am un maare gol in ceea ce priveste cunostintele mele de istorie nationala totusi nu pot sa spun ca n-am o anumita cultura generala...Insa, ce-i drept, trebuie reactualizata zilnic (daca nu zilnic, macar saptamanal).
Chiar daca situatia mea e un roz asa mai spre grena, nu pot sa spun acelasi lucru despre ceilalti. Unii au motivatie si n-au resurse, altii au resurse si n-au motivatie, altii au si resurse si motivatie (astia sunt cei mai castigati, normal), dar mai sunt unii care au si resurse si motivatie, dar nu au timp...Deja aici dam in altele.
Oricum ceea ce vroiam sa subliniez era (si este) faptul ca noi, romanii, (chiar daca acum ma injurati ca va bag in aceeasi oala) in primul rand ar trebui sa ne cunoastem si sa ne promovam valorile nationale si apoi pe urma sa mai tragem cu ochiul si la altii. SI cand spun valori nationale nu ma refer la Magda Ciumac, la Tolea, la 0tv, la Taraf, la Guta, la Daniela Crudu, la Fernando de Caransebes, la Mihaela Radulescu, la Andreea Marin, si altii, care in tara asta iau bani pentru frecat menta si lingusit sefi cu greutate financiara. Desigur, romanul destept stie lectia si nu ia in seama aceste accese de cultura in timp ce se "reproduc" intr-o eminisiune de pe la cine stie ce televiziune bine cotata. Dar din pacate nu tot romanul procedeaza asa.
Partea proasta este ca dai de astfel de romani "culti" mai peste tot. Ceea ce ma face sa cred ca in jur de 80% din populatia actuala a Romaniei (nu-i bagam la socoteala pe capsunari) are un IQ de-ti vine sa plangi. E de ajuns sa intrebi de diplomele de bac ca deja schimba subiectu'.
Si ca sa fie in tema, cam asa arata cultura din Romania.

Gata! Ma apuc de munca!

De cate ori n-ati auzit aceste cuvinte? Probabil imediat dupa o lucrare sau o tema nefacuta...De fiecare data e la fel. Abia astepti sa scapi de teroare ca dup-aia sa promiti "solemn" ca o sa inveti si o sa muncesti "de-ti sar capacele". Dar, cum toate incercarile tratate cu superficialitate se termina la fel, tu, elevul, preocupat de multe alte chestii mai interesante decat temele sau proiectele, bineinteles ca te scuzi si iar promiti ca te apuci de ele mai incolo. Ca doar si maine e o zi, nu?
Dap...E imposibil sa nu te recunosti in descriere. Eu una ma recunosc. Si tot aman si aman un proiect pana cand o sa bata termenul limita la usa si o sa imi dea amenda pentru lipsa de sincronizare cu o sansa de afirmare in domeniul x. Si aici vine partea aia de mentalitate romaneasca si vorbeste fara sa gandeasca: "Dar eu, domne, n-am nevoie de afirmare. Eu ma descurc cu ce-o fi!"
Si uite asa romanul din mine se descatuseaza si sta si el ca tot omu' la o activitate de culturalizare in ceea ce priveste procesul de obtinere a berii, in urma citirii listei de ingrediente de pe sticla. Si uite asa mai trece o zi...si inca una...

Lipsa acuta de chef

Asta incercam eu sa caut cu disperare in adancul metabolismului meu si in interiorul acelei parti a creierului care se ocupa de motivatie. Ei din pacate inca mai incerc. Incerc sa-mi fac chef sa scriu o amarata de tema la mate. Si al naibii chef s-a speriat asa de rau de functiile alea derivabile si s-a ascuns atat de bine incat nu mai vrea sa-si mai arate fata sa ma determine, daca nu cu zambetul pe buze (ar fi culmea) macar asa in sictir, sa-mi fac tema. Abia astept vacanta. Desi o astept mai mult pe aia maare din vara as fi bucuroasa sa bage cadrele o greva generala asa ca de inghetarea salariilor si sporurilor pentru bugetari. Ohoo ce bine ar fi...
V-am promis ( nu stiu daca direct sau indirect) ca va dau o poza cu minunatul meu oras. Si va mai trebui sa asteptati. Cel putin pana rascolesc toate cd-urile cu poze pana dau de una memorabila ( asta daca e vreuna).
Alta chestiune in ordinea de zi...aaa...stai....aaaa.....da mai era ceva....of la naiba am uitat! Nu-i problema, imi aduc aminte maine.

Amintirile ma chinuiesc...

...si continuarea o stiti...Nu stiu unde m-a lovit palosul numit melancolie tocmai la 22:21 fix, tocmai cand scriu eu aceasta postare. O fi de la prea mult miros de creier incins? O fi de la prea multa prostie ce imi invadeaza ochii in fiecare zi (azi o fi trecut de norma fiindca ma dor ochii in asa hal incat rozul deja mi se pare o culoare potolita)? Nu se stie. Un lucru e sigur. Imi doresc sa ma intorc la Roma. Desi si acolo vezi multi prosti pe metru patrat, totusi sunt niste prosti mai cilivizati. Si asta ca sa ma intorc fix la a doua fraza in care ziceam ca am cazut in butoiu' cu melancolie. M-am uitat prin poze, mi-am rascolit fisierele ma rau ca un taifun ce loveste Sichuanu' si n-am gasit nici o poza cat de cat decenta ca sa va ilustrez simpaticul oras al carui aer il respir. In schimb, le-am gasit p-alea din voiaj si mi s-a facut dor de o italiana de la mama ei...De Roma, de Vatican (surprinzator sa-mi fie dor de-o catedrala), de moaca mea pe Columna lui Traian, de romanii nostri care ne salutau in binecunoscutul "Buna ziua" probabil fericiti ca n-au fost casapiti de Forzza Nuova, de patul meu rupt de la hotel, de multe...
Si acum, in speranta ca poate nu cad singura in butoi va invit sa urmariti niste pozici facute cu dexteritatea mea de fotograf amator. Enjoy!

Mult zgomot pentru nimic

Cum majoritatea se uita la Tv la orice altceva in afara de postul Realitatea (sa-mi dea si mie macar o sapca pentru ca le fac reclama gratis) nu cred ca stiati de marea campanie a stimabililor, de plantare a pomilor in diferite locatii ale Romaniei. Ei bine, au ajuns si in Ialomita (ca sa vezi). Mai exact la Suditi, unde copii patriei, voluntari racolati de la diferite scoli care s-au gandit sa faca si ei o fapta buna, au luat casmalele in maini si s-au apucat de lucru.
Nu stiu voi dar eu am avut impresia (ce-i drept abia dupa) ca a fost exact ca-n titlu. Mai multa tevatura s-a facut cu drumul dus-intors decat cu plantatul unor copacei care la prima vedere ziceai ca sunt doar niste bete infipte in pamant. Defapt cam asta a si fost numai ca operatia s-a efectuat cu mai mult stil si mai mult efort.
In mod evident a fost o chestiune de natura politica bineinteles. Stiam ca o sa vina diversi, insa nu stiam cine. Intre timp am aflat. Dar nu va spun care pentru ca iar fac reclama gratis si deja am facut o fapta buna pe ziua de azi.
Oricum, abrambureala asta de azi a fost benefica (sper eu) pentru mediu. Poate ca, daca ii ducea mintea sa afle parerea celui care a simtit praful in plamani la superlativ si ministrului x sau y care doar a intors o lopata de pamand, demonstrativ, sa vada tara ca el e ecologist, ar fi fost muult mai bine. Dar ce sa-i faci... Mai trece pana ne cilivizam!

Of ce grea e viata

Am incercat de mai multe ori pe ziua de azi sa-l fac pe nea Blogger sa-mi bage siteul in cautarile Google. Ca de obicei am esuat. Dar sunt perspicaca si nu ma las pana nu reusesc. Sper ca maine sa ma autocaut pe Google si sa ma si gasesc.

Pe cand ma uitam la tv...

...ca tot romanu', am dat peste o stire. Presedintele Ungariei avea de gand sa vina sa petreaca ziua de 15 martie adica "Ziua Maghiarilor de Pretutindeni" cu ungurii din Romania. Dar surpriza! N-a primit aprobare sa aterizeze in aeroportul din Targu Mures si toate ziarele din Ungaria ne arata cu degetul. Asa si?
Nu cred sincer ca presedintele Romaniei s-ar duce vreodata de ziua nationala prin Italia sau Spania sau pe unde mai sunt dositi romanii doar ca sa petreaca aceasta zi cu ei (ca doar pe asta o avem si noi si tot nu ii vedem rostu'). Mie una faza asta imi da de gandit. Si imi da de gandit de cand sustin "ardelenii" sus si tare ca vor autonomie. In curand o sa inceapa sa se stranga undeva si o sa bata la usile UE ca sa devina stat cu puteri depline. Bine daca asta vor atunci ce rost mai are unirea de la 1918? E cam degeaba, nu? Oare o sa ajungem sa ne dam in cap unii la altii la fel cum s-a intamplat in Kosovo? Ramane de vazut cat de "dastepti" sunt cei de la putere.
Insa eu vad o solutie mult mai simpla. Daca vor autonomie sa treaca granita la unguri doar dus. Dar nu...Ce? Sa-si lase ei afacerile prospere pe timp de criza aici?? Poi cum se poate asa ceva? :))

Sa incepem cu inceputul

Slobozia...un oras mic de provincie aflat la exact 100 km distanta de Bucuresti cum te duci pe Autostrada Soarelui spre Constanta. Acest oras este aflat pe malul stang al Ialomitei si la o crestere a nivelului raului ce depaseste cotele de atentie puteti vedea de pe digul stang cum inoata puradeii din bora. La marginea acestuia se afla o padure numita de localnici "La peri". Aceasta padure este foarte bogata, in special in gratare si mai ales pe timp de primavara- vara, cand se incalzeste afara.
Localnicii sunt foarte primitori si hospitalieri si puteti auzi mai ales de dimineata sunetul unui fel de muzica numit manele din directia unei ferestre pierdute in peisajul urban, fereastra apartinand unei natii de oameni care se opresc la 10 clase si restul pana la 12 le petrec acasa. Pana cand isi gasesc de lucru, ca sudori sub apa.
Dupa ora 15:00 sau 3 pm puteti admira in oras miscarea generata de cei care termina programul pe ziua respectiva. Cei care apar primii sunt elevii care, dupa aproximativ 7 ore de scoala, se intorc acasa bucurosi de roadele obtinute la scoala mai mult sau mai putin pe meritul lor. Ii recunosti imediat dupa fetele evadate dintr-un poem bacovian care se potrivesc perfect cu griul cladirilor. Si daca elevii nu sunt de ajuns, acest tablou dezolant este completat de la ora 16:30 sau 4:30 pm de oamenii care si-au terminat orarul si se grabesc sa ajunga acasa la familie.
Acest oras nu este insa lipsit de culoare. Stranse in grupulete de cate 2-3 si imbracare mai rau ca artistii unui circ, sunt pitzipoancele si cocalarii. Pe cocalari i-am mai prezentat si in al doilea alineat. Recunosti astfel de personaje dupa hainele "de firma" din bazar si telefonul dat pe difuzor pe manele.
Acest oras se poate mandri cu o mare cantitate de monotonie si un mare efect hipnotic de oras linistit. Desi ultima afirmatie este partial falsa. Este un oras FOARTE linistit. Prea linistit.
Daca va decideti sa faceti o vizita in acest oras va sfatuim sa va luati masuri de protectie adica maari doze de umor, entuziasm, optimism si nervi de otel. O sa aveti nevoie!

Va urez succes!

Si...lansarea!!

In final m-am hotarat. Scriu. Despre ce nu stiu. Am doar o idee vaga. Cert este ca o am si p-aia. Si ca am lansat in sfarsit siteul. Ce prostii o sa debitez, care ma vor urmari imi vor fi martori. Pana la urmatorul post bucurati-va de design (care e predefinit, dar asta ramane intre noi)!