Gata! Ma apuc de munca!

De cate ori n-ati auzit aceste cuvinte? Probabil imediat dupa o lucrare sau o tema nefacuta...De fiecare data e la fel. Abia astepti sa scapi de teroare ca dup-aia sa promiti "solemn" ca o sa inveti si o sa muncesti "de-ti sar capacele". Dar, cum toate incercarile tratate cu superficialitate se termina la fel, tu, elevul, preocupat de multe alte chestii mai interesante decat temele sau proiectele, bineinteles ca te scuzi si iar promiti ca te apuci de ele mai incolo. Ca doar si maine e o zi, nu?
Dap...E imposibil sa nu te recunosti in descriere. Eu una ma recunosc. Si tot aman si aman un proiect pana cand o sa bata termenul limita la usa si o sa imi dea amenda pentru lipsa de sincronizare cu o sansa de afirmare in domeniul x. Si aici vine partea aia de mentalitate romaneasca si vorbeste fara sa gandeasca: "Dar eu, domne, n-am nevoie de afirmare. Eu ma descurc cu ce-o fi!"
Si uite asa romanul din mine se descatuseaza si sta si el ca tot omu' la o activitate de culturalizare in ceea ce priveste procesul de obtinere a berii, in urma citirii listei de ingrediente de pe sticla. Si uite asa mai trece o zi...si inca una...