Vine Pastele, dar noi ramanem la Craciun

Desi mai sunt exact 13 zile, 2 ore, 56 minute, 16 secunde si 18,3 nanomilisecunde pana la Pasti, vad ca pe strazi inca au mai ramas decoratiunile de Craciun. Si cum pe aici pe la noi nu prea am avut zapada sa le ascunda, decoratiunile au ramas aproape intacte, intr-o stare de degradare de aproximativ 0,000...etc...00001%.
Care ma citeste zice ca am luat-o pe ulei. Ei bine nu. Pungile de plastic au tronat, troneaza si inca vor trona pe crengile pomilor. Am observat acest fenomen in timp ce ma plimbam pe o strada laturalnica, si normal ca acolo am dat peste asta fiindca pe strada principala nu-si permit alde consiliul local sa strice condeiul. Aici venea foarte bine proverbul ala cu vopsitul gardului.
Mi se pare absolut normal ca unii sa isi arunce sacul de gunoi direct pe geam, pentru ca nu e vina lui daca nimereste in copac. Iar mi se pare absolut normal ca nimeni sa nu le atraga atentia. De ce? Fiindca acestor personaje le lipsesc urmatoarele:
- cei 7 ani de acasa, sau ii au, numai ca asa li se pare logic sa faca pentru ca asa au invatat
- necesitatea cunostintelor proverbiale, sau prost interpretate precum "Gunoiul unora, comoara altora"
- lipsa mentalitatii tipic romanesti, in care, daca eu m-as apuca sa-mi arunc chestiile folosite pe geam, ar veni gogu' de sub mine, care face si el la fel, zicand ca-i patez chilotii tanga proaspat spalati cu resturile mele. In traducere, el are voie, eu nu.
- simtirea (aici nu mai e nevoie de comentariu pentru ca face parte din natura unora sa fie nesimtiti)
Dar astea sunt cazuri minore la noi in Slob, aproape la fel de minore ca si cocalarii care dau manelele la maxim sambata dupa masa, sau pitzipoancele proaste.

Ce-mi place mie la tara asta

Deja deviez de la Slobozica si generalizez.
Deci si prin urmare, avem o tara superba, cu exces de birocratie si idiocratie. Atat de mare exces pentru impartirea ciolanului incat nu suntem in stare sa infiintam un registru de donatori stem. Ce-o fi asa greu nu stiu. Trebuie vecina de la n-spe cu copilu' bolnav de leucemie sa isi vanda mobila, masina, casa, pe ea, ca sa ii asigure plodului o sansa la viata, strangand bani pentru o operatie care te usuca la euroi, in afara granitei, in tari unde (minune) se respecta conceptul de om - finta vie si nu om - animal, bun de tester pentru practicile tampite de la noi.
La noi, normal, daca nu dai spaga mori cu zile. Si s-a demonstrat. Dar ceea ce-mi place este ca, desi acesti copii au nevoie de ajutor si de mai multe caldari de noroc, media se axeaza pe operatia lu' ala de la Iris, ca deh, e persoana importanta, mon cher! Asa. Acuma care cum o sa sariti cu gura. Ca ala a facut rock-ul in Romania, ca a dres, ca a facut nu mai stiu ce chestie....Asa si? Cu ce e mai diferit din punct de vedere fiziologic decat copilu'? Ca doar din celule e facut si ala...
Ma enervez cand vad ca se fac campanii televizate in care jurnalista ii plange de mila unuia (nu mai zicem de ma-sa, ca, saraca inca mai spera la o "minune") ca ce a patit si prostii de genu, pentru a-si bucura seful si cotele de audienta. Astfel ajunge sa impresioneze babele proaste si credule, care doneaza si ele din putinul pe care il au, iar banii daca o sa ajunga la copilul cu probleme cred ca o sa fie pentru ca i-a blestemat cineva. Cam asa ruleaza lucrurile in Romania.
"Dar nu-i nici o problema. Ce ma intereseaza pe mine de X sau Y? Sa traiesc bine si sa-i dau dracu' pe altii ca nici ei n-au facut nimic pentru mine!" Ei bine, fratilor, mentalitatea va apartine. Si schimbarea! Dupa ce o sa trecem de statutul de liber - schimbisti o sa mai vorbim.