Tocmai ce am terminat comentariul la "Luceafarul" si ma gandeam la gramada de filosofii stranse laolalta in acest sublim poem. Nimeni nu zice ca nu a fost o capodopera, numai ca mana mea dreapta, daca ar avea gura, cred ca ar tipa din toti rarunchii ca astia cu romana lor trebuie sa se controleze la mansarda. Dupa 7 pagini mari si late pline numai de mitul cunoasterii prin eros, intoarcerea in origini (nu va ganditi la prostii), haosul, conditia omului de geniu si altele, mi-am adus aminte de "Hamlet". Si cu nenea asta mi-a venit pofta nebuna de a citi "Macbeth". Nu stiu cum e, dar am auzit ca e mai sangeros decat "Hamlet" si nu e bine daca esti slab de ingeri. Poate provoca o greata de nedescris, mai rau decat ai manca laxative la mesele principale.
Nu stiu voi, dar stomacul meu se simte in stare sa incerce acest bungee-jumping literar, si chiar as vrea sa aflu de ce nu e bine sa zici "Macbeth" in teatru. O fi vreo legenda d-aia idioata de speriat pustii bagaciosi la repetitii, dornici sa vada si ei o reprezentatie pe gratis. Oricum ramane de vazut cum o sa fie si asta, adaugand ca "Hamlet" a fost destul de interesanta.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu