Amintirile ma chinuiesc...

...si continuarea o stiti...Nu stiu unde m-a lovit palosul numit melancolie tocmai la 22:21 fix, tocmai cand scriu eu aceasta postare. O fi de la prea mult miros de creier incins? O fi de la prea multa prostie ce imi invadeaza ochii in fiecare zi (azi o fi trecut de norma fiindca ma dor ochii in asa hal incat rozul deja mi se pare o culoare potolita)? Nu se stie. Un lucru e sigur. Imi doresc sa ma intorc la Roma. Desi si acolo vezi multi prosti pe metru patrat, totusi sunt niste prosti mai cilivizati. Si asta ca sa ma intorc fix la a doua fraza in care ziceam ca am cazut in butoiu' cu melancolie. M-am uitat prin poze, mi-am rascolit fisierele ma rau ca un taifun ce loveste Sichuanu' si n-am gasit nici o poza cat de cat decenta ca sa va ilustrez simpaticul oras al carui aer il respir. In schimb, le-am gasit p-alea din voiaj si mi s-a facut dor de o italiana de la mama ei...De Roma, de Vatican (surprinzator sa-mi fie dor de-o catedrala), de moaca mea pe Columna lui Traian, de romanii nostri care ne salutau in binecunoscutul "Buna ziua" probabil fericiti ca n-au fost casapiti de Forzza Nuova, de patul meu rupt de la hotel, de multe...
Si acum, in speranta ca poate nu cad singura in butoi va invit sa urmariti niste pozici facute cu dexteritatea mea de fotograf amator. Enjoy!