Am terminat-o si p'asta

Dupa o trezire brusca la realitatea fara tipe care ies din ecran si ti se aseaza pe ceafa (aproape ca am si simtit-o la un moment dat), am zis sa trec peste aerul rece care-mi ingheta ceafa, sa ma distrag de la filmele horror si tot tacamul, incluzand si urmarile, si sa citesc ceva. Si dupa ce m-am zbatut o saptamana intreaga s-o termin, intr-un final am si reusit (azi la 3 juma' dimineata).
Este vorba de cartea lui Mircea Cartarescu, "De ce iubim femeile". Ar fi pacat sa ma avant in detalii pentru ca asa as strica farmecul intamplarilor. M-a uimit insa un lucru. Povestioarele cu un puternic accent biografic n-au fost scrise in cine stie ce limbaj si metafore greu de descifrat (fara o carte de comentarii la Eminescu n-ai facut nimic...), ci au fost chiar foarte usor de inteles. Insa, sub aceasta panza subtire ce acopera intregul roman, zace o intreaga gama de trairi si de sentimente, lucru in mare parte uitat de majoritatea populatiei de azi... Am promis ca nu ma mai avant in detalii ca nu-i frumos. Insa m-am convins de o chestie. Aceasta carte mi-a intarit convingerea ca umanitatea se afla pe o panta a involutiei destul de abrupta, doar gandindu-ne ca, in mare parte, totul se rezuma la material.
Eh, v-ajunge. Oricum e o carte care merita citita si gandita. Cam atata filosofie pot scoate eu la ora asta (e ora 4:43 AM, sa se inteleaga clar!). Care vrea si alte detalii ma cauta la telefon (numarul incepe ceva cu 89...) sau ma striga pe strada ("Care-i disperata care a scris pe FascinantaSlobozie?????"). Asa o sa fie practic neimposibil de ignorat.

PS. Care-mi imprumuta si mie o oita??

Zi de sarbatoare...

...ca doar e duminica nu? Nu. De azi inainte avem un nou episcop. Nu stiu cum il cheama, ce haine lucrate in bronz inoxidabil are, cat de gras e contul din Insulele Cayman, cat de bine se are cu politica, cat de mare are dosarul de colaborare cu securitatea etc. Cert e ca se are bine cu Base, ca altfel stimabilul nostru presedinte n-ar mai fi ajuns in acest minunat de plictisitor oras de provincie. Dar nu stiu de ce mie toata vizita asta imi suna a campanie...Poate la voi e altfel...
Ma mir ca inca n-a adormit la slujba...Dar stai ca aici nu e Parlamentul Romaniei, e doar Slobcity...Ah, fara magazine de firma, fara hypermarketuri, fara Bamboo (saraca EBA... sper de dragul baietilor ca n-a luat-o si pe ea...nu de alta dar prostia e molipsitoare...). Sper de dragul nostru si al lui sa se plictiseasca si sa pretinda ca are ceva urgent de rezolvat...cum ar fi s-o instruiasca pe Elena Udrea despre "planul de promovare al turismului in Romania", ca doar e "land of choice".

PS. Cautam o caricatura buna pentru Base. In schimb am dat peste acest site. Enjoy!

Sa rememoram un pic...

Ancorata adanc in zgomotele mele, n-am putut totusi sa trec peste faptul ca Michael Jackson a murit. Nu pot sa nu regret cum, una dupa alta, stelele memorabile din muzica pur si simplu cad de pe cer. Insa ele nu vor fi uitate niciodata pentru ca au lasat o comoara mai de pret, un tezaur care nu va fi doar al Americii, ci al lumii intregi.
Rest in peace, Michael Jackson!

Trompete la 5 dimineata

Si tocmai cand credeam ca reusesc sa dorm si eu bine, ma trezeste ceva. O frumusete de furtuna cu tot ce-i trebe imi perturba somnul. Dupa ce aia de la ProTV au fraierit toti slobozenii ca avem si noi cod galben de furtuna in ziua de 22 iunie, in sfarsit vine. Si vine!
I-am injurat pe Busu si pe alti retarzi care prezentau la stirile de la ora 7, in loc de violuri si omoruri intre clanurile de bronzati de la mama natura, stiri despre cum acoperisurile de pe diferite cladiri ale tarii si-au petrecut ultima zi de liniste si pace inainte sa fie luate pe sus. Ma rog, nu ma enerva asta chiar asa de tare. Ma enerva faptul ca gigeii aia spuneau ca a plouat in toata tara. La un moment dat ma gandeam sa iau o tanti si s-o spanzur de balcon, ca tot stau la 4, si sa-i demonstrez, exact ca la Marasesti, ca "pe aici nu ploua". Mi-a luat ceva timp sa ma obisnuiesc cu ideea ca fufa n-avea sa stea atarnata de balustrada de bunavoie si nesilita de nimeni. Mie deobicei imi ia cea timp sa conving pe cineva sa faca ceva, mai ales daca acea persoana e o purtatoare de airbacuri frontale, cateodata si siliconate. Cu baietii ruleaza ceva mai usor...
Asa, si tocmai cand credeam ca o sa murim de caldura, noi astia care stam la campie, iat-o ca vine. Furtuna care ne scapa de seceta. Sta putin, timp de 2 ore, stropeste cativa pomi si oameni, tuna un pic si se cara. Atat???? Deap, atat. Pana vine sora-sa. Sora-sa vine pe la 4 dimineata, in ziua de 25 iunie si vine furioasa rau de tot ca probabil a aflat ca am planuit sa-mi bat joc de sora-sa mai mica. D'aia ma trezeste din somn (acum mai pot fi si alte cauze care sa ma scoale pe mine din somn, dar nu le mai zic...) si ma face sa nu mai adorm decat pe la 6 si ceva cand se termina.
Partea cea mai tampita din toata asta este ca desi a plouat in draci in Slob, asfaltul, iarba, pamantul, in mare parte deja s-au uscat. In concluzie, e ora 15:23 fix si presimt ca daca norii aia de afara nu planuiesc o ploaie zdravana, ca tot ne ameninta de ceva vreme, o sa murim de cald pana ajungem la glorioasa zi in care ai mei s-au procopsit cu mine. Deja mi-e cald...

Sangeros pe naiba...

Deci continui lista de lectura cu una din operele lui Shakespeare, "Macbeth". Am vrut de multe ori s-o citesc pentru ca am auzit ca e rost de ceva sange pe acolo, in speranta ca asa poate imi satisfac imaginatia sadica si uneori bolnava pe care o am.
Ei bine, n-am reusit mare lucru. Adica am citit piesa, dar n-a fost cine stie ce. E adevarat, daca ma puneam in mintea regizorului, da, aveam nevoie de cantitati industriale de ketchup. In piesa aia pur si simplu se taie si se pun la fiert, in sensul ca exista ceva conflicte interne si externe, dar se termina repede cand un nene ii taie capul personajului principal. Cam atat despre "Macbeth". Nu zic mai multe. Va las sa descoperiti singuri ca sunteti vaccinati.

Si, deci, ce facem vara asta?

Surpriza! Eu una m-am apucat de citit! Si iar surpriza! Nu stiam cat de disperata pot fi dupa o carte. Sa va explic. Dan Brown incepuse de mult sa-mi zgandare imaginatia, nu intr-un mod demn de industria filmelor pentru adulti fireste. Filmul "Codul lui Da Vinci" a fost unul dintre filmele mele preferate. De atunci au inceput sa ma obsedeze tot felul de conspiratii legate de ce se intampla la Vatican si ce face Papa cu toiagul ala mare si lung pe post de bara. Am citit "Ingeri si demoni" si pot sa spun ca am sperat si am asteptat cu entuziasm aparitia filmului. Totul se incadra in aceeasi tema ca si "Codul lui Da Vinci".
Ei bine, cineva m-a vazut ca frec menta degeaba si mi-a indesat o carte pe gat, una pe care oricum vroiam s-o citesc, dar nu-mi venise titlul in minte pe lista de lecturi din vara asta. Cartea care credeam eu ca intr-un fel continua misterul despre Vatican&Co din primele doua carti, aveam sa aflu ca n-are nicio treaba cu asta. "Fortareata digitala" a fost pentru mine in fel de Agatha Christie actualizata, readusa in acelasi timp cu inovatiile technologice. Eu, ca freak al computerului, bineinteles ca m-am simtit in largul meu si pot sa spun acum ca coada care mi-a imprumutat cartea a fost foarte inspirata. Am terminat-o intr-o zi aproximativ si, acum, la ceva ore dupa ultimul capitol citit, mintea-mi zboara la coduri de criptare si la principiul fortei brute. In curand s-ar putea sa m-apuc sa fac algoritmi de codare sau sa sparg coduri. Cu putina inspiratie rup gura targului la atestat, hihihi!

Get this party started!

In final am si eu vacanta! Dupa ce mi-am zbatut creieru' cu chestiuni britanice am revenit la vechea, dar binevenita romana. Intreaga mea experienta legata de British Council va fi privita bine sau nu abia dupa 31 iulie.
Avand in vedere ca mai am un pic pana la anul critic, vacanta asta in mintea mea se vrea a fi una plina de experiente si experimente. Pe langa faptul ca Slob este arhistrabatut de picioarele mele, zi si noapte, la fel si compu' meu urla pentru putina atentie. In conditiile in care n-am mai scris pe blog de ceva timp era si cazul pentru un comeback.
Mi-am propus sa nu ma mai enervez... si sa las lucrurile sa-si urmeze cursul voit sau nevoit. Orice s-ar intampla vara asta n-o s-o regret avand in vedere ca va fi ultima care va mai avea ceva tangenta cu liceul, cimitir al tineretii mele.
Pentru inceput am sa-mi odihnesc putin picioarele si sa-mi stresez ochii cu ceva pagini de maculatura...

E impanzit orasul de muschi...

...si ma desgusta! Peste tot prin Slob gasesti pe toate suprafetele plate sau bune de umplut afise si postere cu tot felul de cretini umpluti sau mai degraba umflati de muschi. Este reclama la sala de fitness unde tragi de fiare ca tampitu' in fiecare zi si cand vii acasa te asezi la masa si bagi in tine ca un spart fiindca ai facut efort, mon cher, si tre' sa compensezi. Sau te umpli de steroizi si dai certitudinea patronilor de la sala ca o sa-i vizitezi zilnic.
Nu imi place acest cult. Ma bufneste rasul cand un tip n-are altceva ce sa faca decat sa se uite obsesiv de mult in oglinda, mai mult ca o muiere, sa vada daca i-a mai crescut sau nu vreun muschi, ca neuronii n-au sanse. Si si mai tare ma bufneste rasul sa vad un astfel de specimen plimbandu-se tantos pe strada cu un tricou cu 3 numere mai mici, mulat in draci. Nu stiu pe cine crede asta ca agata. Poate vreo craca sau niste tantari...Adica eu, ca purtatoare de airbaguri frontale, nu ma excit cand vad un fanfaron cu caracteristicile respective. Si nici alte tipe (vorbim aici de IQ-uri peste 50, da? La cele mai joase se intelege de la sine!) nu cred ca simt altceva cand pun mana pe muschi. N-am nimic impotriva tipilor care vor sa arate bine si doar isi scot podoabele putin (deci sa se inteleaga: putin!!) in evidenta, dar nu in exces...
Persoanele de genu' au senzatia ca cei de langa ei o sa aiba orgasm instantaneu daca pun mana pe muschi. Rahat! Ce senzatie poti sa ai cand pui mana pe carne? La fel ca atunci cand pui mana pe un porc viu...Cat de blond sa fii sa crezi ca esti sexy cand arati mai rau ca un muschi file?

Stalpii societatii

Avem si noi un parc mare. Foarte mare. Noi il numim Parcul de la Catedrala fiindca acolo se afla a 3-a catedrala ca marime din tara, parca. Ei, in parcul acesta se afla un loc numit "Ciuperca" unde se afla un stalp foarte frecventat de "inalta societate". In ultimul timp tot felul de personaje dubioase din aceasta "inalta societate" calca parcul si ne perturba linistea cu melodiile lor celebre cum ar fi...Ma, ce naiba m-a apucat? Mi-am schimbat limbajul in cola mea...Parca asa mai merge...
Asa si cum va spuneam, in parc, la ciuperca, e imposibil sa nu stiti de acel stalp care seamana cu bara de striptis. In unele cazuri este folosit si pe post de bara de striptis. Si chiar am fost martora la o faza de genu'. Nu stiu sigur daca tipa, plina de Daniel si Gabi si de alte toale de firma, era in deplinatatea facultatilor mintale, dar ne-a lasat o amintire placuta pentru ca se tot freca pe bara aia cu scop sa impresioneze niste Cocalarus Nativus Sahelanthropus Tchadensis. Sincer nu mamira faza. Ca ea mai sunt alte specimene, ceea ce este grav. Dar ce e mai grav decat atat e ca fenomenul se extinde la nivel national, si mai apoi mondial.
Pot sa garantez ca nu numai noi avem pitzipoance, e imposibil. Am vazut din greseala, si am regretat dup-aia, cateva conturi de haifaiv din Venezuela. Si alea erau varza, ce-i drept o varza mai putin varza. Dar erau. Adica haifaivul era plin de ele. Ma ingrijoreaza fenomenul asta. tot timpul am impresia ca daca ma imbrac mai elegant arat ca o parasuta la produs, indiferent cu ce ma imbrac. Ma rog, aici mai e si doctrina rock-ului. Deci tre sa iau cel putin 3 beri ca sa uit faptul ca sunt imbracata elegant. Asta ca sa ma port normal (si nu, nu ma fac din 3 beri; pentru lamuriri vorbim intre maxim 4 ochi...sau 6). Deja ma imaginez la vreo 40 de ani pozandu-ma eu, baba, in oglinda sau cu un vibrator, la 60 de ani. Asta deja suna a involutie. Si partea proasta e ca chiar nu am unde sa emigrez. Of, la naiba in puii mei!!! Clar, deja m-a apucat...

Zilele Sloboziei

Ohoo avem si noi zile! A fost frumos....dar nu prea...Pacat ca s-a ofticat primarul. I-a stricat planurile pentru europarlamentare. Bineinteles ca s-a facut campanie pe sestache cu balonase rosii pentru plozii craonitori. A fost si un miss gata aranjat. Au venit trupe diverse, care ne-au incantat/asurzit/spart urechile cantand diferite melodii, ale lor sau nu. S-au mancat mici, au fost artificii...Adica la fel ca-n fiecare an. Nimic nou. Daca postul asa e asa de scurt sa nu va mire. Si de Zilele Sloboziei s-a pastrat aceeasi tema dominanta a orasului, plictiseala.
N-au fost roackeri. In alti ani parca mai erau ceva-ceva. Oricum nu-mi pare rau ca n-au fost. Am ascultat altii la fel...