Am terminat-o si p'asta

Dupa o trezire brusca la realitatea fara tipe care ies din ecran si ti se aseaza pe ceafa (aproape ca am si simtit-o la un moment dat), am zis sa trec peste aerul rece care-mi ingheta ceafa, sa ma distrag de la filmele horror si tot tacamul, incluzand si urmarile, si sa citesc ceva. Si dupa ce m-am zbatut o saptamana intreaga s-o termin, intr-un final am si reusit (azi la 3 juma' dimineata).
Este vorba de cartea lui Mircea Cartarescu, "De ce iubim femeile". Ar fi pacat sa ma avant in detalii pentru ca asa as strica farmecul intamplarilor. M-a uimit insa un lucru. Povestioarele cu un puternic accent biografic n-au fost scrise in cine stie ce limbaj si metafore greu de descifrat (fara o carte de comentarii la Eminescu n-ai facut nimic...), ci au fost chiar foarte usor de inteles. Insa, sub aceasta panza subtire ce acopera intregul roman, zace o intreaga gama de trairi si de sentimente, lucru in mare parte uitat de majoritatea populatiei de azi... Am promis ca nu ma mai avant in detalii ca nu-i frumos. Insa m-am convins de o chestie. Aceasta carte mi-a intarit convingerea ca umanitatea se afla pe o panta a involutiei destul de abrupta, doar gandindu-ne ca, in mare parte, totul se rezuma la material.
Eh, v-ajunge. Oricum e o carte care merita citita si gandita. Cam atata filosofie pot scoate eu la ora asta (e ora 4:43 AM, sa se inteleaga clar!). Care vrea si alte detalii ma cauta la telefon (numarul incepe ceva cu 89...) sau ma striga pe strada ("Care-i disperata care a scris pe FascinantaSlobozie?????"). Asa o sa fie practic neimposibil de ignorat.

PS. Care-mi imprumuta si mie o oita??