M-am mutat vis-a-vis

Adica aici.

Surprinzatoarea imagine a mortii

Ma scuzati pentru pauza de tastat pe blog, dar de data asta nu este vorba de gandurile-mi ravasite prin cine stie ce cotloane ale camerei mele sau mai stiu eu ce rataciri sufletesti.
De data asta am venit cu ceva nou, ceva care, zic eu, o sa vi se para ciudat ca este debitat tocmai de mine. Mie nu mi se pare.
Terminand lecturarea unei carti pe care am tot ezitat s-o citesc, am descoperit defapt ca subiectul nu era asa de obisnuit pe cum credeam, mai ales daca ne legam de titlu. Cartea se numeste "Intermitentele mortii" si este scrisa de Jose Saramago, un scriitor care m-a uimit prin imaginatia pe care o poate avea, socotind si ca a castigat Premiul Nobel pentru literatura in 1998. De la inceput am fost surprinsa de punctuatia ciudata, credeam eu, care era compusa doar din punct si virgula, si pe langa, cateva particularitati, cum ar fi lipsa majusculei la nume proprii decat in cazul inceperii unei propozitii noi, lucru pe care scriitorul l-a si explicat mai tarziu.
As putea povesti tot continutul cartii, dar as dezgoli-o de tot farmecul. O singura intrebare va pun: cum va imaginati moartea? Atat. Atat si nimic mai mult. Daca nu aveti idee, sugerez citirea acestei carti pentru a ramane uimiti!

Guess who's back?

Am revenit atat fizic, cat si psihic. Pentru moment aveam senzatia ca psihicul l-am lasat pe undeva...Nici n-am ajuns bine si deja m-am crucit de cata prostie a invadat internetul. Aveam habar ca exista specimene (si inca destule...) care n-au alta treaba decat sa ocupe terabitii serverelor aiurea, dar speram ca inca nu-s asa de evidenti. Ce cursuri de programare, site-uri cu filme, e-bookuri... Invechite! Intrati pe youtube si deja aveti impresia ca s-a terminat netul. Pardon... Nu e doar o impresie...s-a terminat....Long live the internet!!

PS. Revenire slabuta, stiu, dar promit ca abordez si alte subiecte!

Pierdut entuziasm. Il declar nul

Nu stiu ce am. De vreo cateva zile ma simt de zici ca am cazut in butoiul cu melancolie. Ascult nonstop zgomote de toate felurile si tipurile in speranta ca-mi mai revin. Vroiam sa incerc si cu ceva tarie, bere, Angelli, Garrone, tuica, vin, orice, dar am zis ca nu ma imbat cat timp mai e lumina afara.
Nu stiu de ce, n-am vrut-o eu, ma simt ca un emo. O cretina care nu-si gaseste locul pe pamant si incearca sa ajunga la cutit, lama, foarfece, injectie letala, ce-i mai aproape. Poate ca e si din cauza faptului ca afara ploua aproape in fiecare zi si ma predispune la ganduri tampite. Oricum e ceva mai bine decat sa ne omoare canicula. Poate e din cauza ca a murit Michael si probabil ca in adancul meu sunt un fan(atic) si as vrea sa ma duc dupa el. Sau poate ca...
Nu ma simt in stare sa fac nimic, nici macar sa citesc. M-am apucat de Saramago. Cartea pe care am inceput-o e destul de interesanta (atat va zic, restul dupa ce o termin) insa parca n-am eu chef de ea. Pana si cola mea cea de toate zilele si-a pierdut gustul. Din dulce a devenit un lichid care nu face nici bine, nici rau, care e degeaba. Si am impresia ca acelasi lichid imi trece si prin vene. Ceva fara sens. Ma uit la cei 4 pereti ai camerei mele si nici nu mai recunosc verdele pal de pe ei impreuna cu urmele lasate de incercarile mele de a omori tantarii. Boxele urla langa urechile mele. Eu nu le mai aud. Vad doar ecranul alb din fata mea si imi las mainile sa zburde automat pe tastatura, ca un robot. Pana si gandurile imi par robotizate...
In concluzie, daca n-o sa mai scriu cat de curand ori am plecat la mare ori m-a lovit un pui de depresie si zac in speranta ca poate imi revin.

Am terminat-o si p'asta

Dupa o trezire brusca la realitatea fara tipe care ies din ecran si ti se aseaza pe ceafa (aproape ca am si simtit-o la un moment dat), am zis sa trec peste aerul rece care-mi ingheta ceafa, sa ma distrag de la filmele horror si tot tacamul, incluzand si urmarile, si sa citesc ceva. Si dupa ce m-am zbatut o saptamana intreaga s-o termin, intr-un final am si reusit (azi la 3 juma' dimineata).
Este vorba de cartea lui Mircea Cartarescu, "De ce iubim femeile". Ar fi pacat sa ma avant in detalii pentru ca asa as strica farmecul intamplarilor. M-a uimit insa un lucru. Povestioarele cu un puternic accent biografic n-au fost scrise in cine stie ce limbaj si metafore greu de descifrat (fara o carte de comentarii la Eminescu n-ai facut nimic...), ci au fost chiar foarte usor de inteles. Insa, sub aceasta panza subtire ce acopera intregul roman, zace o intreaga gama de trairi si de sentimente, lucru in mare parte uitat de majoritatea populatiei de azi... Am promis ca nu ma mai avant in detalii ca nu-i frumos. Insa m-am convins de o chestie. Aceasta carte mi-a intarit convingerea ca umanitatea se afla pe o panta a involutiei destul de abrupta, doar gandindu-ne ca, in mare parte, totul se rezuma la material.
Eh, v-ajunge. Oricum e o carte care merita citita si gandita. Cam atata filosofie pot scoate eu la ora asta (e ora 4:43 AM, sa se inteleaga clar!). Care vrea si alte detalii ma cauta la telefon (numarul incepe ceva cu 89...) sau ma striga pe strada ("Care-i disperata care a scris pe FascinantaSlobozie?????"). Asa o sa fie practic neimposibil de ignorat.

PS. Care-mi imprumuta si mie o oita??

Zi de sarbatoare...

...ca doar e duminica nu? Nu. De azi inainte avem un nou episcop. Nu stiu cum il cheama, ce haine lucrate in bronz inoxidabil are, cat de gras e contul din Insulele Cayman, cat de bine se are cu politica, cat de mare are dosarul de colaborare cu securitatea etc. Cert e ca se are bine cu Base, ca altfel stimabilul nostru presedinte n-ar mai fi ajuns in acest minunat de plictisitor oras de provincie. Dar nu stiu de ce mie toata vizita asta imi suna a campanie...Poate la voi e altfel...
Ma mir ca inca n-a adormit la slujba...Dar stai ca aici nu e Parlamentul Romaniei, e doar Slobcity...Ah, fara magazine de firma, fara hypermarketuri, fara Bamboo (saraca EBA... sper de dragul baietilor ca n-a luat-o si pe ea...nu de alta dar prostia e molipsitoare...). Sper de dragul nostru si al lui sa se plictiseasca si sa pretinda ca are ceva urgent de rezolvat...cum ar fi s-o instruiasca pe Elena Udrea despre "planul de promovare al turismului in Romania", ca doar e "land of choice".

PS. Cautam o caricatura buna pentru Base. In schimb am dat peste acest site. Enjoy!

Sa rememoram un pic...

Ancorata adanc in zgomotele mele, n-am putut totusi sa trec peste faptul ca Michael Jackson a murit. Nu pot sa nu regret cum, una dupa alta, stelele memorabile din muzica pur si simplu cad de pe cer. Insa ele nu vor fi uitate niciodata pentru ca au lasat o comoara mai de pret, un tezaur care nu va fi doar al Americii, ci al lumii intregi.
Rest in peace, Michael Jackson!