Ma scuzati pentru pauza de tastat pe blog, dar de data asta nu este vorba de gandurile-mi ravasite prin cine stie ce cotloane ale camerei mele sau mai stiu eu ce rataciri sufletesti.
De data asta am venit cu ceva nou, ceva care, zic eu, o sa vi se para ciudat ca este debitat tocmai de mine. Mie nu mi se pare.
Terminand lecturarea unei carti pe care am tot ezitat s-o citesc, am descoperit defapt ca subiectul nu era asa de obisnuit pe cum credeam, mai ales daca ne legam de titlu. Cartea se numeste "Intermitentele mortii" si este scrisa de Jose Saramago, un scriitor care m-a uimit prin imaginatia pe care o poate avea, socotind si ca a castigat Premiul Nobel pentru literatura in 1998. De la inceput am fost surprinsa de punctuatia ciudata, credeam eu, care era compusa doar din punct si virgula, si pe langa, cateva particularitati, cum ar fi lipsa majusculei la nume proprii decat in cazul inceperii unei propozitii noi, lucru pe care scriitorul l-a si explicat mai tarziu.
As putea povesti tot continutul cartii, dar as dezgoli-o de tot farmecul. O singura intrebare va pun: cum va imaginati moartea? Atat. Atat si nimic mai mult. Daca nu aveti idee, sugerez citirea acestei carti pentru a ramane uimiti!
Postări
